Tipologia și rolul comunicativ al sintagmelor verbale funcționale în limba maghiară veche din Transilvania

Rezumat

DOI: https://doi.org/10.59277/NyIrK.2024.1.***.***

Author's coordinates: Babeș-Bolyai Tudományegyetem Kommunikáció- és Médiakutató Intézet
Kolozsvár/Cluj-Napoca str. Kogălniceanu nr. 1

Email: recsenyedi.peter@gmail.com

Sintagmele verbale funcționale pot fi definite, în sens larg, ca fiind construcții semi-compoziționale, verbo-nominale, formate dintr-un element nominal dominant semantic în cazul nominativ sau acuzativ, cu sau fără sufix gramatical, eventual cu postpoziție, și un verb funcțional desemantizat, asemănător verbelor copulative, sintagmele fiind adesea comutabile fără diferență de sens cu verbe sau nominale monolexematice, derivate din componenta nominală a expresiilor, iar utilizarea lor frecventă este, în general, o caracteristică a limbajelor specializate. După o schiță istorică a abordării sintagmelor verbale funcționale din perspectiva normativă a cultivării limbii, respectiv din perspectiva descriptivă a lingvisticii, pe baza datelor lingvistice din Dicţionarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania examinez acele construcții a căror constituent verbal este unul dintre verbele ad, ejt, esik, fog, folytat, hagy, művel, szerez, tart, tesz, űz, vall, vesz, vet și visel. În analiza datelor, folosesc un model de categorizare bazat pe teoria prototipului și, arătând structura internă complexă a grupurilor verbale analizate, fac distincție între sintagmele verbale prototipice, cele cu conținut verbal și un element nominal care nu este nume de acțiune, cele cu conținut nominal, cele cu o variantă monolexematică independentă de forma componentei nominale din construcția perifrastică, cele care nu pot fi înlocuite cu un verb simplu și cele care sunt rezultatele unui contact lingvistic direct. Partea finală a lucrării încearcă să răspundă (parțial) la întrebarea referitoare la natura funcției comunicative inerente a sintagmelor verbale funcționale care, în ciuda economiei lingvistice și a caracterului esențialmente sintetic al sistemului verbal maghiar, asigură continuitatea istorică a utilizării construcțiilor verbo-nominale analitice, datând încă din perioada maghiară veche târzie.

Cuvinte-cheie: sintagmă verbală funcțională, cultivarea limbii, teoria prototipului, variație, iconicitate.

Text Complet - PDF (Magyar)