Dacoromania litteraria, 9/2022

Etica și politicile ironiei literare: perspective central și est-europene

Există o „istorie” a ironiei și a formelor sale care traversează modernitatea: de la ironia romantică, de factură estetică, reapropriată filosofic de romanticii germani și mobilizată în literatură ca viziune asupra lumii și ca practică discursivă, la ironia modernă, de factură etică, democratizată odată cu experiența traumatizantă a Primului Război Mondial, până la ironia postmodernă, înțeleasă fie ca mod de lectură (Paul de Man), fie ca mod de viață (Gilles Deleuze). Toate aceste ipostaze ale distanțării ironice și înscrierea lor istorică țin însă de o narațiune occidentală. Ele vizează un proces al constituirii subiectului, fenomene ale emancipării individuale sau modalități de reacție în fața traumelor colective, specifice societăților din „vechea Europă”. Ce probleme sociale, politice, etice rezolvă ironia, ca figură de discurs și ca formă de viață, în spațiile marginale ale continentului? Cum a fost angajată această figură milenară în fenomenele de emergență a societăților moderne în Estul și Centrul Europei? Cum s-a articulat cu temele „romantismului îmblânzit” pe care l-au cunoscut aceste culturi „recente”? Cum a participat ironia la absorbția traumei totalitarismului din fostele state comuniste de dincolo de Cortina de Fier?

În literaturile central și est-europene, ironia și umorul tind să aibă un profil aparte, funcționând încă din secolul al XIX-lea ca soluții discursive de disciplinare socială sau de echilibrare a unor decalaje culturale și civilizaționale în raport cu Occidentul, pentru a dobândi, în contextul perioadei totalitare care acoperă a doua jumătate a secolului XX, valoarea unor strategii subversive, democratizante în raport cu puterea politică (Melor 1979; Croitoru 2014). Investigarea atentă a mizelor ideologice și etice ale ironiei literare e, din acest punct de vedere, departe de a-și fi epuizat resursele, o reconsiderare a practicilor deriziunii ca formă de rezistență în condiții geopolitice vitrege putând genera un punct de plecare pentru noi cercetări interdisciplinare. De asemenea, perpetuarea și înflorirea discursului oblic al ironiei în literatura și publicistica de după căderea regimului comunist sunt în măsură să contribuie la extinderea reflecției asupra relației incomode pe care comunitățile o au cu realitățile social-politice ale fiecărei epoci. Și mai aproape, interogațiile critice rodesc în jurul conceptului de postironie, important pentru paradigma culturală post-postmodernă și esențial în definirea direcției născute în spațiul american sub numele de New Sincerity (Wallace 1997).

Considerând că, indiferent de semnificația atribuită conceptului de ironie, literaturile central și est-europene păstrează încă un spațiu extrem de ofertant de explorare a acestei strategii discursive, numărul tematic propus al Dacoromania litteraria va privilegia demersurile preocupate de:

• ironia romantică, elitistă, a secolului al XIX-lea, surprinsă în discursul literar, publicistic sau în ritualurile societăților literare din Europa Centrală și de Est;
• ironia modernă a literaturilor central și est-europene, a criticii literare și a vieții intelectuale de secol XX, în relație cu contextul social, politic și ideologic al perioadei comuniste;
• practicile deriziunii în literatură și artă, ca expresie a supraviețuirii afective și morale a indivizilor în condiții socio-istorice particulare;
• ironia postmodernă și post-ironia în contextul economic, politic și social al postcomunismului;
• ironia ca matrice stilistică a unor opere/ autori din spațiul central și est-european.

Vă rugăm să trimiteți propunerile de articole (150-200 de cuvinte) până în 15 mai 2021. Veți primi notificarea de acceptare a propunerii până în 15 iunie 2021. Termenul de predare a articolelor este 15 septembrie 2021. Normele de redactare pot fi consultate la următoarea adresă: http://www.dacoromanialitteraria.inst-puscariu.ro/ro/nr.php.

Persoane de contact:
     Ioana Bot – ioana.bican@ubbcluj.ro
     Corina Croitoru – corina.croitoru@ubbcluj.ro

Bibliografie orientativă:
BARBE, Catharina, Irony in context, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1995.
BARTHES, Roland, Critique et vérité, Seuil, Paris, 1966.
BEHLER, Ernst, Ironie et modernité, Presses Universitaires de France, Paris, 1997.
BOOTH, Wayne C., A Rhetoric of Irony, University of Chicago Press, Chicago and London, 1974.
BROOKS, Cleanth, The Well Wrought Urn, University Paperbacks Methuen, London, 1968.
COLEBROOK, Claire, Irony, Routledge, London and New York, 2004.
CROITORU, Corina, Politica ironiei în poezia românească sub comunism, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2014.
DANE, Joseph, The Critical Mythology of Irony, University of Georgia Press, Athens and London, 1991.
DE MAN, Paul, Aesthetic Ideology, vol. 65, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1996.
DELEUZE, Gilles, Présentation de Sacher-Masoch, Les Éditions de Minuit, Paris, 2007.
HAMON, Philippe, L’ironie littéraire, Hachette, Paris, 1996.
HUTCHEON, Linda, Irony’s Edge, Routledge, London and New York, 1994.
JANKELEVITCH, Vladimir, L’Ironie, Flammarion, Paris, 1979.
KERBRAT-ORECCHIONI, C., M. Le Guern, P. Bange, A. Bony (coord.), L’ironie, Presses Universitaires de Lyon, 1978.
MELOR, Viloric, L’arme du rire, Éditions Ramsay, Paris, 1979.
MERCIER-LECA, Florence, L’ironie,  Hachette, Paris, 2003.
MINOIS, Georges, Histoire du rire et de la dérision, Éditions Fayard, Paris, 2001.
MUECKE, D. C., The Compass of Irony, Methuen, London and New York, 1980.
REIK, Theodore, The Secret Self, Farrar, Straus and Young, New York, 1953.
RONGIER, Sébastien, De l’ironie, Klincksieck, Paris, 2007.
SCHOENTJES, Pierre, Poétique de l’ironie, Seuil, Paris, 2001.
VAILLANT, Alain (dir.), Esthétique du rire, Presses Univeristaires de Paris Ouest, 2012.
VAILLANT, Alain, La civilisation du rire, CNRS Éditions, Paris, 2016.
WALLACE, David Foster, A Supposedly Fun Thing I'll Never Do Again, Little, Brown and Company, 1997.